ANALITICE

de Marian CĂLBOREAN, Filosofie - Bucureşti, an IV, mc@filos.ro

 

      Dacă nu ştiţi ce este filosofia analitică, ar trebui să citiţi pagina 19. Oricum, acele răspunsuri par să indice că nici studenţii la Filosofie nu ştiu foarte exact ce este filosofia analitică. Concluzie total neanalitică, după părerea noastră. Deci, mai bine vă întoarceţi la clasici şi citiţi Bertrand Russell, "History of Western Philosophy", o carte extraordinar de clară cu speranţe extraordinar de neîmplinite; deşi Russell pare să o promită în carte, filosofia analitică nu a ajuns să includă sau să rezolve marile problematici filosofice, deşi încă avansează în acea direcţie.
Citind cele două interviuri alăturate (Michael Detlefsen şi Kit Fine), veţi vedea cu ce se ocupă aceşti oameni, aparent normali, atunci când sunt filosofi analitici. Ei publică anual articole în reviste ştiinţifice, lucrează la întemeierea unor noi logici şi rafinarea celor vechi, urmăresc ţelul adevărului mai curând decât cel al sensului vieţii, se grupează în şcoli sau curente, cu dezbateri urmărite de zeci de mii de cercetători. Puteţi buchisi şi rezumatele comprimate ale celor 9 contribuţii din cadrul Colocviului, la pagina 10.
Colocviul de filosofie analitică din Bucureşti este, de la prima ediţie, unul dintre singurele evenimente din România în care cercetători bine-cunoscuţi din alte ţări vin la Bucureşti pentru a-şi expune ultimele lucrări şi discuta de la egal la egal cu participanţii români. În engleză, bineînţeles. Nagel, Lehrer, Dennet, Fine sunt filosofi celebri, cu efect asupra lumii ştiinţifice şi, în lumea analitică, le sunt dedicate colocvii sau conferinţe specializate.
Nu în ultimul rând, nu doar filosofii români beneficiază de succesul Colocviului. Aproape anual, Sinaia primeşte noi vizitatori care îi hrănesc imaginea de simbol turistic naţional. Apoi, studenţii şi non-studenţii informaţi au asistat la întregul Colocviu, au pus întrebări şi au acaparat filosofii în pauze; doi colegi se pot lăuda că au încercat să-l convingă 15 minute pe Kit Fine că paradoxurile, fiind paradoxuri, nu pot fi rezolvate. În sfârşit, nu ştim dacă sunt adevărate glumele despre cum stau toţi universitarii americani în casă pe 31 decembrie, pentru a-şi face programul de plimbări pentru tot anul următor, dar este foarte bine că este aşa.

 

comenteaza acest articol pe Forum