Şi totuşi, ce s-a discutat?

 

În intervenţia “Semantic Necessity” din cadrul Colocviului, Kit Fine a propus o nouă interpretare a operatorului modal „necesitate” ca necesitate semantică. Această necesitate ar sta în sensul cuvintelor şi ar diferi de la o expresie la alta. Există fapte semantice şi putem stabili referenţii lor uitându-ne la adevărurile semantice. Kit Fine propune şi o regulă pentru a ne da seama ce anume este necesar semantic şi ce nu: cu necesitate zăpadă,alb („zăpada este albă” e adevărată dacă şi numai dacă alb e adevărat despre denotatul lui zăpadă) unde cu necesitate zăpadă,alb este operatorul de necesitate semantică ce se aplică doar termenilor „zăpadă” şi „alb”. Soluţia lui Fine (the chaining rule) are avantajul unei ieşiri din puzzle-ul inducţiei, potrivit căruia a afirma că „zăpada e albă” ar fi fost o confirmare a faptului că ciorile sunt negre. (L.M.)

Michael Detlefsen, Univ. of Notre Dame, Indiana, SUA
Reflections on Proof / Reflecţii asupra Demonstraţiei
Prezentarea arată că baza demonstrării teoriei analizei matematice a fost aritmetizarea sa. În final se arată că aritmetizarea unei teorii îndeplineşte condiţia necesară unei bune demonstraţii: puritatea. M.D. parcurge cronologic teoriile mai multor matematicieni şi filosofi ai matematicii cu privirea la conceptul de „puritate a demonstraţiei” de la Aristotel la Bolzano, trecând prin Newton, Descartes, McLaren, Wallis - de la delimitarea strictă a domeniilor matematicii până la acceptarea aritmetizării / analiticizării matematicii. Aici stă cheia unei demonstraţii obiective: în aritmetizarea subiectului său. (L.M.)

Adrian Miroiu, SNSPA
Majority Necessity / Necesitatea majorităţii
Pentru a putea formaliza logic situaţiile care apar în viaţa politică legate de o majoritate simplă de votanţi, prof. Miroiu propune folosirea operatorului modal „necesitate” cu o definiţie ajustată:”F e necesar ddacă F e adevărat în mai mult de 50% din lumile posibile”. Cum însă orice logică modală are nevoie de doi operatori, pentru „posibil” va fi următoarea definiţie „F e posibil ddacă există cel puţin o lume posibilă la care F e adevărat (adică mai mare de 50%)”. Cu aceşti doi operatori şi prin îndeplinirea a trei cerinţe (regula majorităţii, anonimitatea şi responsivitatea) se poate construi o logică trivalentă (cu -1, 0 şi 1 ca valori de adevăr) prin care să dăm seama raţional nu doar de ceea ce se petrece în alegerile democratice, ci şi de ceea ce este posibil. Practic, această logică ar da limitele opţiunilor în cadrul unui proces democratic. (L.M.)

Sorin Costreie, Fac. de Filosofie - Bucureşti
Proper Names & Definite Descriptions. Frege vs Russell / Nume proprii şi descripţii definite
Prof. Costeie realizează o prezentare teoretică a istoriei colaborării şi disputei Frege - Russell. Cercetărilor proprii ale lui Frege (Begriffschriften) le urmează schimbul de idei şi reformulărilor din cadrul dialogului cu Russell (Sinn und Bedeutung - Frege şi Principia Matematica-Russell). Russell, la rândul său, va reformula ulterior individual problematica, izolând funcţia logică a descripţiilor definite în On descriptions. Acest lung traseu fundamental ilustrează sensurile diverse şi rolul contextului în specificarea înţelesului numelor proprii şi descripţiilor definite. Ambivalenţa atributiv-referenţial sugerează că şi pentru descripţiile definite, înţelesul depinde de relaţiile specifice/pragmatice stabilite de vorbitor/receptor. (M.C)

Gabriel Sandu, CNRS, Paris, Franţa
Accidental Modalities / Modalităţi accidentale
Apărut mai întâi ca argument filosofic, paradoxul lui Fitch este disputat de 40 de ani în logica epistemică: prin deducţie logică în NK, doar din premizele verificaţionismului (orice adevăr ar putea fi ştiut) şi a non-omniscienţei (există ceva necunoscut), rezultă că nu poate exista nimic necunoscut.
Prof. Sandu propune simultan o explicare a paradoxului şi o analiză a necesităţilor accidentale (ex: “Socrate a trăit 81 de ani”), într-o logică temporală ce redefineşte conceptele modale pentru a da seama şi de adevărul: “până când a murit, nu era necesar ca Socrate să trăiască 81 de ani”. Pentru aceasta, premiza verificaţionistă este reformulată: orice adevăr va fi cunoscut în viitor, dar simultan se defineşte non-determinismul: nu în toate lumile cu acelaşi trecut este cazul ca în viitor aceleaşi fapte (necesităţi acidentale) să se fi întâmplat la T, unde T este ulterior prezentului. (M.C.)

Mircea Dumitru, Fac. de Filosofie -Bucureşti
Conceivability Arguments / Argumente bazate pe conceptibilitate
În cadrul unui proiect extins de studiere a modalităţilor în filosofia minţii, prezentarea urmăreşte în detaliu paşii unui argument bazat pe conceptibilitate: Enunţ epistemic (”poate fi imaginat sau s-ar putea afla că”) , Enunţ modal (”Este posibil să existe aşa ceva”), Teză reală (”deci nu este necesar ..”). Un argument clasic de acest fel este cel al zombiului, androidul fără conştiinţă sau persoana fără qualia, clasicii filosofiei minţii. Alături de cercetările lui S. Kripke, K. Fine, schema argumentelor evidenţiază problematica logico-filosofică a conceptibilităţii, unde se îndreaptă şi obiecţiile materialiste.(M.C.)

Adrian Paul Iliescu, Fac. de Filosofie - Bucureşti
The Nash Problem and its Applications to Constitutional Negotiations / Problema Nash şi aplicarea sa în negocierile constituţionale
Problema lui Nash apare atunci când doi oameni (instituţii, firme) cu puteri de negociere diferite intră în negociere creându-se astfel o situaţie evidentă de inegalitate. Rezultatul negocierii este dat de coordonatele pătratului cu arie maximă ce se înscrie în arcul de cerc cu rază 1 în planul coordonatelor dat de poziţiile celor doi negocianţi. Soluţia astfel obţinută satisface ambele părţi în mod maxim, dar soluţia matematică nu se aplică mereu. Prof. Iliescu a prezentat un caz în care situaţia inegală dintre participanţi duce la o posibilă încălcare a drepturilor fundamentale. Când se fac negocieri constituţionale de pildă, dacă jucătorii mari sunt mulţumiţi cu status-quo-ul, ei vor avea un avantaj incontestabil în negocieri; dacă şi-ar exercita dreptul de exit, ei ar obţine oricum ceea ce vor. Astfel, cei cu avantajul strategic vor putea ieşi oricând din negociere iar drepturile fundamentale ale jucătorilor mici (fiind vorba de negociere constituţională) vor fi afectate. (L.M.)

Valentin Mureşan, Fac. de Filosofie - Bucureşti
Of 'What Is Said' and 'What Is in' in Aristotle's Happiness. / Despre “A se spune despre” şi “A fi în” pentru ‘fericire’ la Aristotel.
Există o dezbatere curentă în ceea ce priveşte interpretarea conceptului de fericire (eudaimonia) la Aristotel: externaliştii cred că fericirea ar fi o singură virtute intelectuală şi anume viaţa contemplativă; internaliştii consideră că fericirea ar fi activitatea ce exprimă mai multe virtuţi intelectuale şi etice. Pentru a putea decide între aceste două interpretări, prof. Mureşan ne propune un test lingvistic bazat pe distincţia a spune despre şi a fi în subiect . Testul se bazează pe viziunea lui Aristotel din Categorii şi este cel mai fidel gândirii Stagiritului asupra proprietăţilor predicabile. În urma aplicării acestui test, reiese că viaţa contemplativă şi etică este esenţială fericirii dar fericirea se poate exprima şi prin alte virtuţi . (L.M.)

Mihail Radu Solcan, Fac. de Filosofie - Bucureşti
Machine Translation Errors: A Philosophical Examination / Erorile de traducere automată -o examinare filosofică
Prof. Solcan analizează filosofic mai multe programe open-source de traducere automată dintr-o limbă într-alta. Există trei abordări posibile în conceperea unui astfel de program: traducerea directă (folosind dicţionare), transferul (folosind arbori sintactici Chomsky) şi apelul la interlingua (un limbaj intermediar între cele două limbi de tradus, un fel de limbaj al înţelesurilor). Mai multe exemple arată eşecurile acestor abordări, cu accent final pe traducerea titlurilor şi a limbajului figurat. Soluţia propusă de prof Solcan pentru îmbunătăţirea acestor programe de traducere ar fi crearea unei baze de date cu înţelesuri relative la context. Această bază de date ar fi uriaşă dar finită, deci fezabilă. Concluzia prezentării: “mai puţină sintaxă şi mai mult sens!” (L.M.)

---

Responsabili de ediţie: Lavinia Marin şi Marian Călborean. Mulţumim dlui Mircea Dumitru, Filosofie - Bucureşti pentru tot sprijinul acordat

 

comenteaza acest articol pe Forum