Cartea după noptieră

de Doina PROOROCU, SNSPA, Comunicare, an IV

"În 90% din cazuri, un compliment e un simplu compliment. Învaţă să-l primeşti cu plăcere, să zâmbeşti şi să spui "mulţumesc". Foloseşte-ţi sensibilitatea, nu te lăsa în voia succeptibilităţii. Dacă simţi nevoia, ia o pauză de câteva momente înainte de a mulţumi şi gândeşte-te ce anume a atras atenţia: poate un fard bine aplicat, poate pantofii noi. Întotdeauna există ceva frumos la tine!"
"Vreau să fiu iubită. Cum să fac?" , Cosmopolitan, dec. 2001

Privind puţin în jur, pe unii îi apucă confuzia. Există oare viaţă înainte de moarte? Nou! Există oare moarte?
Pentru a menţine spiritul rubricii, de data asta sunteţi invitaţi să vă alegeţi din raft cea mai proastă carte pe care aţi citit-o vreodată. Să o înmulţiţi cu 3 şi să recitiţi apoi pasajele preferate. După care să puneţi mâna pe Huellebecq. S-ar putea să vă dezguste chiar şi mai tare. "He's just a little guy who can't get enough sex" zic unii. Lumea romanelor lui e o lume cinică, dezarticulată, dar care rezonează dureros cu realitatea. Umanitatea e dinamitată în punctele ei de sprijin. Prezentul e depresiv şi masochist. Oamenii sunt simple produse de consum care consumă.
Bruno şi Michel de exemplu, fraţi după mamă, abandonaţi de părinţi, sunt crescuţi separat de bunici şi ajung să se reîntâlnească abia în liceu. Michel are atrofiat simţul apropierii de oameni. Ratând repetat şansa de a întemeia o relaţie în tiparele adolescenţei, o îndepărtează de el pe fata frumoasă şi îndrăgostită care îi e şi cea mai bună prietenă încă din copilărie. Ajunge să ducă o viaţă searbădă şi solitară, în încăperi locuite numai de mobila rudimentară, activând în domeniul cercetării ştiinţifice. Viaţa lui Michel e dizolvată de Houellebecq în note umoristice de un sarcasm strălucitor: "În ciuda lucrurilor repetate şi pure pe care i le dăruia televizorul, se gândea că e bine să iasă în oraş. De altfel, avea de făcut cumpărături. Fără repere precise, omul se risipeşte, nu mai scoţi nimic de la el." Iar Michel este nimeni altul decât omul care, prin cercetările sale în domeniul mecanicii cuantice, va produce o mutaţie a rasei umane.

Destinul fratelui său este simţitor mai modest. El are o copilărie şi o adolescenţă de obez chinuit, mai întâi de o bunică nebună şi apoi de o viaţă de internat care înseamnă un şir nesfârşit de umilinţe, violenţe şi hărţuiri sexuale. Ajuns oarecum la maturitate, Bruno îşi fixează ca scop unic al vieţii plăcerea. Obiectivul său principal fiind unul sexual, el nu pregetă să îşi adoarmă fiul sugar cu somnifere pentru a nu fi deranjat din conversaţiile erotice pe Minitel sau să se dea la elevele lui de 16 ani. Divorţat, deprimat, secătuit de frustrări, ajunge într-o fostă colonie hippie transformată în centru de training pentru multinaţionale şi loc de vilegiatură pentru corporatişti. Atras de fapt, ca şi restul vizitatorilor, de recunoscuta libertate sexuală asociată cu respectivul loc, o cunoaşte pe Christiane, o profesoară de ştiinţe naturale, care reprezintă biletul lui de intrare în universul libertin la care aspira de mult. Viaţa lor aventuroasă de clienţi ai localurilor de swing şi ai staţiunilor unde sexul se face din bunăvoinţă este întreruptă de un accident al Christianei, care ajunge într-un scaun cu rotile şi la scurt timp se sinucide.
Pentru mulţi probabil, lectura "Particulelor.." se confundă cu devorarea unor atrocităţi şi bizarerii străine de simţul comun. La o lectură atentă însă, senzaţia emanată este una de sensibilitate extremă, îmbinată cu o neaşteptată adecvare la realitate.
Revoluţia sexuală, cultul tinereţii, cultul trupului, individualismul, antropologia materialistă, sinuciderea - iată doar câteva din maladiile contemporane. Omul e reificat, arta e reificată, viaţa-i dură! Iubirea? E doar o inuiţie nostalgică: "În mijlocul unei barbarii naturale, fiinţele umane au putut câteodată (rareori) să creeze mici spaţii calde iluminate de iubire. Mici spaţii închise, personale, în care domnea inter-subiectivitatea şi iubirea."
Prezentul? O farsă. Moartea şi sexul devin simple cuvinte, goale de sens. Primul se dizovă în bătrâneţe, în sentimentul diminuării trupului, al doilea în erotism, fiind îndepărtat de iubire prin stimulii din jurul nostru.
(va continua)

comenteaza acest articol pe Forum

---

Alte articole de acelaşi autor:

Iar Intelectualul a spus: "Luaţi, citiţi, aceasta este DILEMA mea!" (Luni nr. 5)

Complotul Scandalului din Sala 1- sau -Pentru o tabloidizare a revistei (Luni nr. 5)

Cartea după noptieră (Luni nr. 8)

Cartea după noptieră: Mintile luminate ale momentului (Luni nr. 10)